Cunoscut si sub numele de Azazil, este un demon din ordinul al doilea, gardian al caprei. In religia Islamica a fost alungat din rai pentru ca a poftit la muritoarele virgine. Dupa aceasta numele lui a fost schimbat in Eblis, care inseamna “disperare“. Dupa spusele unora Azazel a fost doar un loc aflat langa Ierusalim sau doar un Demon care a murit in desert. Altii spun ca acesta a fost Imaparat al Serimului unde traia o specie veche de spirite capre.
Dupa alte surse acesta a fost un lider al ingerilor cazuti care au venit pe pamant pentru a se imperechea cu femeile muritoare. Tot el a fost cel care a adus in viata barbatilor arta razboiului si i-a invatat cum sa-si confectioneze arme. Dupa aceasta el a introdus in viata femeilor cosmeticele, ceea ce a icurajat vanitatea. Pentru aceste informatii date oamenilor, Dumnezeu a trimis pe pamant ingeri pentru a-l alunga si intemnita pe Azazel in desert intr-un castel numit Dudael unde sa ramana pana la judecata de apoi.
Azazel ( Puternicul lui Dumnezeu ), divinitate demonica din Palestina ( mitologie biblica ); la origine, probabil zeu al desertului; e prezent in Biblia Canonica si in unele apocrife ( Cartea lui Enoh ), fie ca “inger damnat“, fie ca efect impersonal al propriei sale lucrari primejdioase.
1. Ca demon al desertului, sau divinitate negativa, rivala a lui Yahweh: Taron sa arunce sorti pentru cei doi tapi: un sort pentru Yahweh si un sort pentru Azazel, pe celalalt – tapul ispasitor, trimitindu-l lui Azazel in pustietate . In acest context este vorba de ritualul de ispasire Yom-kippur (V.T. Leveticul, XVI, 8-10).
2. Ca geniu Luciferic si purtator al mesianismului: Si Azazel i-a invatat pe oameni sa faureasca sabiile si spadele, scutul si platosa, si le-a aratat metalele si mestesugul lucrarii lor, si bratarile, si podoabele, si mestesugul de a le sulemeni ochii imprejur cu antimoniu, si de a infrumuseta pleoapele, si nestematele cele mai frumoase si cele mai de pret, si toate culorile vopselelor, si prefacerea lumii. Dupa canonul divin,Azazel e invinuit ca a dezvaluit tainele vesnice care se savarsesc in ceruri (Cartea lui Enoc, apocriful etiopian, VIII; IX).
3. Ca rezultat fizic al operei sale: confundat prin suprapunere de mituri cu lucrarea sa, Azazel ( deci rezultatul operei sale ) urmeaza sa fie incatenat, desi mai curand paralizat, neutralizat; Yahweh ii ordona ingerului Rafael: Arunca-l in intuneric si deschide desertul care este in Dudael si arunca-l acolo. Arunca peste el bolovani colturosi si ascutiti, acopera-l cu bezna si sa ramana acolo vesnic; acopera-i tot asa si fata. Dupa aceea impune masuri profilactice aproape cu caracter ecologic: tamaduieste pamantul pe care ingerii l-au stricat; si sa vestesti vindecarea pamantului pana cand ei isi vor tamadui plaga, pentru ca toti fiii oamenilor sa nu se prapadeasca din pricina fiecarei taine pe care veghetorii le-au aratat-o si au dezvaluit-o fiilor lor.
Tot pamantul s-a stricat prin stiinta lucrarii lui Azazel. Acesta, mai mult decat rezultatul unui sincretism, este o figura mitologica foarte complicata, o mixtura de mituri cu origini din zone si epoci cu totul diferite. Ca rival al lui Yahweh, Azazel este comparabil cu Diavolul si Lucifer, ingerul razvratit; Azazel din Geneza ar putea fi identificat si cu Diavolul care il ispiteste pe Iisus (C)Hristos in pustietate (cf.N.T., Evanghelia lui Matei, IV, 1-11; Luca, IV, 1-13): cel din Cartea lui Enoc a fost identificat uneori, in Talmud, fie cu Satana, fie cu Samayel; ca instructor al omenirii. Cu toata categoria de zei mesianici si eroi civilizatori, de tipul lui Prometeus si al lui Quetzalcoatl, dar si cu Sarpele, ispititor al Evei, incolacit in pomul Cunostiintei; iar lucrarea lui primejdioasa, care trebuie ascunsa cu vigilenta cu care se ascund astazi deseurile radioactive, savarsita printre alte lucrari ale grupului de ingeri de sub comanda lui Semyaza, pare a fi din clasa evenimentelor catastrofale de tipul Sodomei. Sensul general al personalitatii mitice a lui Azazel este razvratirea majora fata de divinitatea majora si fraternizarea cu oamenii, deci un sens prometei.”
